Inca un post stupid si lipsit de logica

sâmbătă, 27 martie 2010

Cred ca am prostul obicei de a privi mereu lucrurile dintr-o cu totul alta persectiva decat cea...obisnuita sa spunem (si mai am, desigur, un alt prost obicei de a edita posturi si de a nu le publica).
M-a trasnit acum ideea ca...si intru direct in problema...starea noastra de jale, de plangere...de dor fata de o persoana apropiata care a murit porneste dintr-un mare egoism. Da,egoism...pentru ca NOI nu ne simtim bine ca persoana respectiva a decedat, pentru ca NOUA ne este dor, pentru ca vietile NOASTRE ne sunt date, poate, peste cap de decesul acelei persoane, pentru ca NOI nu mai putem dormi, pentru ca NOI nu mai putem manca, pentru ca NOI nu ne mai putem concentra...pentru ca tot NOI vom uita, cu timpul, acea persoana...mai devreme sau mai tarziu. Si asta pentru ca, pur si simplu, asta este mersul lucrurilor.
Si asta ma duce cu gandul la moartea mea si la cum as vrea sa ramana lumea in urma mea. La cum as vrea sa ramana in perioada imediat urmatoare, caci mai tarziu totul va fi regula pentru restul,care vor da uitarii existenta mea. Asa ca vreau stare de bine in urma mea, oricat de stupid ar suna pentru unii, vreau ca cei pe care-i las in urma sa se bucure si sa rada cand vorbesc despre mine. Nu vreau lacrimi, nu vreau regrete, vreau linistea lor la gandul ca eu sunt bine unde voi pleca. Vreau sa-si imagineze ca m-am mutat si ca nu ma voi intoarce prea curand. Sa-si imagineze ca am parasit tara.
Apoi, dupa scurt timp de pareri de rau ca am plecat, le permit sa ma dea uitarii...................................................................................................................................................................

kjhfjhsekjfgabvmxzgfi

joi, 21 ianuarie 2010

Seems like i am the dramatic type, though i have never liked dramas or maybe i taught that neither of one is good enough so i preffered to create my own. Is true, i have had the perfect material for this, but maybe i should have ignored everything and act like nothing unnormal ever happened...but i preffered to take it all, put it on a box and from time to time take out all that misery, dress with it, get full of it, throw it on the ones who provoked it...and all this because actually i couldn't bear it, i couldn't get over it, i couldn't forget...forgive...though i wanted so much to forgive her, i implored her to help me to forgive her...but she is there, in her world, where she thinks she is someone else, where she forgets all those bad things like it never happened...and i implored her again and again...till today. Today...when i am writing this and wondering if i still love her, when i realise that i really should have left long time ago...blood from her blood and though so different, so far away one from another, strangers...so i leave her asking myself if i will miss her, if she will miss me, if she will ever call or remember me being her daughter...

Cu un pas mai aproape...sau mai departe

marți, 22 decembrie 2009

As usual...

luni, 14 decembrie 2009

pain, an eternity as heartbreaking, as is the line in the palm ronduri around silence, as a wing of France, suddenly thousands of birds, as the noisy chaos that only you hear it, which only you step and that only you dress, echoing deaf and absurd, which gives tarcolae every morning, every night of your being, pain ... as quiet as a one eyelid open, but empty ... lost as a root dry when you put your hope, as a song without notes, as a version without words, pain ... as the rust on one side of the soul, as an endless chasm in which you want to reach the end, as the grief untold, forgotten lips parted, as a dry cloud of rain, pain ... Sharp as a move, to convert to nothingness, the spasm in the Rose Petal, a trail of mud on the word of love, the beginning of the end of means, pain ... always knew that the waiver as a cigarette stub rujat found under the bed, the scent of old on one pillow, like a hair knotted in sweat, pain ... as an empty cup that no you never fill, as an illusion from the shoe, like a speck of dust, like an envelope trundle through the pockets of all garments, neck pain ... like a strangled by hands last kiss ...

De dimineata...

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Dimineata asta foarte dimineata mi-a adus un gand dintre acelea pe care le simti profund pana in adancul fiintei tale si mi-a spus ca nimic din avem sau credem ca avem nu ne apartine niciodata...poate doar amintirile, care nici acestea nu sunt doar ale noastre, caci mereu se leaga de alte persoane, cu care le impartim...
(am cautat o imagine cu o raza de soare pentru postul acesta, dar pentru ca niciuna nu era ca cea din dimineata mea...ramanem fara poza, dar cu amintirea razei noastre de soare)

Scurt si la obiect

vineri, 30 octombrie 2009

"Tu nu esti o pisica de apartament, care sa fie tinuta in casa, lipsita de libertate, tu esti o pisica vagaboanda, care umbla pe strazi si mananca din gunoaie". (citat din memorie) Oricat de interpretativ si ciudat suna este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodata.

Nu-mi plac titlurile...nu vreau sa ma rezum la cateva cuvinte cand am atatea de spus

joi, 22 octombrie 2009

Daca tot m-am laudat ca revin, am zis sa o fac cu una dintre cele mai patetice teme (din punctul meu de vedere), pe care am tot evitat-o, dar pentru ca si eu sunt om (uneori) imi permit sa calc pe bec. Asa ca incep cu vesnicul si mult prea des intalnitul "Lucrurile care imi plac".
Sau...ma rog, asta e mai nou felul meu de a spune anumite lucruri despre mine de teama sa nu par egoista. Sau poate ca este modul de a descoperi eu insami lucruri noi despre mine, pe care poate ca pana acum nu le stiam. Asa ca am sa dau drumul povestii fara a tine cont de vreo ordine sau altceva...sa curga, deci, cu lucruri care plac (ceea ce va doresc si voua).

- Categoric CIOCOLATA ALBA (numai ciocolata alba)
- Cafeauaaa (delicioasa, sublima etc etc)
- Tigarile...si tutunul in general
- Vinul...alb neaparat. Hai bine...si rosu, dar fiert, cu scortisoara
- Mirosul filelor de carte (mai ales ale cartilor foarte vechi)
- Diminetile acelea cand te trezesti cu razele de soare pe fata (am incercat de cateva ori sa merg pe ele...am cazut)
- Bijuteriile...cat mai multe pentru ca niciodata nu sunt de ajuns
- Vangelis
- Sa-mi cumpar diverse chestii de pe net.Orice...click...cos...click....confirmati comanda...click...comanda dvs a fost confirmata :))
- VECHITURILE (vorbesc de obiecte, da?)....mobila, carti, bijuterii, haine, muzica...mancare nu :)
- Fotografiile. Sa le fac si sa le admir pe ale altora. Am obiceiul de a cere poze oamenilor cand ajung la ei acasa. Cu orice, oricine, de oriunde.
- Pielea si catifeaua
- Scrumierele
- Pijamalele, camasile si ceasurile barbatesti
- Sa fac ture prin casa atunci cand gandesc (nu, nu s-a tocit pardoseala.sunt blonda)
- Pixurile si stilourile
- Che Guevara
- Sa mananc 3 prajituri deodata
- Sa vars coniacul pe covoare
- Tablourile fratelui meu
- Caldura (de orice fel)
- Sa calc
- Sa adorm cu parul ud in prosop
- Cartofii prajiti
.......................................................
si va exista, probabil, si o continuare. Daca cineva mai stie ceva...va rog, continuati!