Libelula dintr-o cutie de ceas barbatesc

vineri, 24 octombrie 2008

In urma cu mai bine de 5 ani am primit un cadou special - o libelula intr-o cutie albastra de ceas barbatesc. O libelula delicata si fragila, superba in toata moartea ei, dar care pare atat de vie, care te face sa vrei s-o atingi, dar ti-e teama sa nu se destrame in bucati mici, pe care niciodata n-ai sa le mai poti uni. Abia tarziu am inteles...de ce o libelula.
Si acum sta in aceeasi cutie albastra de ceas barbatesc, pe care o deschid din cand in cand cu teama ca n-o voi mai gasi intr-o zi acolo si, uneori, cu bucuria ca poate libelula se aseaza in parul meu. Dar ea este de fiecare data acolo, tacuta si frumoasa, prezenta si absenta, nu pleaca si nu vine. Si totusi, uneori, parca aud cum aripile ii cresc, simt cum ma striga, imi face loc in cutia ei mica si ma cearta ca nu imi aduc aminte mai des de ea...