marți, 14 octombrie 2008
Azi dimineata. In drum spre serviciu. Acelasi traseu, tot inainte pe trotuarul din stanga. Era cald. Imi placea treaba asta. Aceleasi fetzte? Nu stiu. Poate. Obisnuiesc sa nu ma uit la oameni pe strada. Eram ocupata cu gandurile mele, iar mersul pe jos, oriunde, oricand, este una dintre putinele ocazii cand sunt eu cu mine, asa ca incercam sa ma concentrez pe asta. Si totusi, in toata aceasta indiferenta a mea fata de tot ce ma inconjura fizic (cu stricta referire la oameni), am avut cateva secunde de fericire, iar cand am realizat acest lucru si motivul am zambit, si nu am zambit doar in mine, ci am aruncat cu fericirea in toti si am simtit ca si ei m-au simtit. Doua adolescente imbracate traznit care au trecut pe langa mine razand si povestind ceva, alte trei stateau pe o banca si rasfoiau o revista si un nene, modest imbracat, savura un pateu pe o alta banca, iar alaturi avea sprijinita de un copac bicicleta. Nu stiu de ce, dar pentru cateva secunde toate aceste imagini m-au facut sa ma simt vie, iar daca sentimentul a trecut repede, am incercat, totusi, sa zambesc intreaga zi (poate fara niciun motiv) si mi-a iesit. Am sa repet figura maine si...de acum incolo.
http://www.youtube.com/watch?v=5hDWGMuH46Y
