miercuri, 26 noiembrie 2008
Imi vine sa gandesc zgomotos,iar ideile mele sa fie auzite fara ca eu sa le rostesc sau sa le scriu pe aceasta pagina, care chiar daca suporta orice este prea rece pentru mine. Poate ca prefer mai mult pixul pe hartie, poate ca sunt invechita, romantica fara sa recunosc, pierduta stiind ca n-am sa ma regasesc niciodata de teama ca m-as plictisi de mine sau, poate ca pur si simplu, nu stiu ce caut aici, intr-un alt loc ce nu-mi apartine si de la care nu stiu ce vreau. Si da, poate ca sunt nefericita sau nemultumita, poate ca imi bat joc de mine si poate ca eu chiar pot mult mai mult, dar cand toate lucrurile care ma inconjoara simt ca imi sunt complet straine, prefer globul de cristal la care stiu ca prea curand nu va ajunge nimeni.Si constat ca in globul meu eu si cu mine ne intelegem, pentru prima oara, destul de bine...nu ne mai certam, nu ne mai contrazicem si suntem fericite. E o stare de moment, dar este starea mea si, in afara de asta, nimic nu este permanent. Suntem facuti din stari, pe care le traim asa cum stim fiecare, pe perioade determinate de timp, caci ne-am satura ingrozitor inclusiv de starea de fericire permanenta, despre care crezi tu ca exista. Nimic nu este permanent si nici nu vreau sa fie, caci permanenta duce la monotonie din punctul meu de vedere.
Si da, poate ca am sa imi las, la un moment dat, viata in mainile altcuiva. Oricat de mult imi place sa imi controlez numai eu viata, am s-o inmanez altcuiva vreodata...pentru ca ma voi plictisi de ea, pentru ca vreau adrenalina, pentru ca asa simt, pentru ca asa trebuie. Sa lasam ipocriziile deoparte. Sa ne retinem de la a spune "eu fac numai ceea ce simt". Hai sa nu mai spunem, hai sa ne straduim sa facem si atat. Am auzit expresia asta atat de des, incat incepe sa isi piarda sensul.
"Traieste clipa"...traieste-o pe naiba. In globul meu traiesc ce vreau, cand ies din el sunt alta. Sunt pentru ca mi-o cer ei. Sunt ca ei.
5 comentarii:
Guest, nu merge, crede-mă, nu merge.Eu am încercat să fac, doar atât, dar n-a fost suficient. Am şi spus, dar tot n-a fost suficient. De atunci cred în destin. Nu de mult timp... Succese!
Principalul e, ca orice faci , sa te simti bine in pielea ta. Atat!Nu conteaza ce, nu conteaza cat, conteaza cum!
@motanes, poate nu ai facut cand trebuia
@nicdan, mare dreptate ai. ideea e ca la final sa te simti bine in pielea ta
Chiar, a trecut muuult timp de cind nu mi-am mai lasat viata in mina altcuiva... cred ca prefer sa fiu my own person si sa nu ma las in voia altcuiva:) dar cine stie...la un moment dat, poate ma voi razgindi...ramine de vazut:)
@inna, povestea asta cu lasatul vietii in mainile cuiva incepe sa devina un fenomen in randul femeilor, fenomen care are parti bune si rele. ori am devenit noi mega constiente de puterea noastra, ori barbatii au facut ceva de nu ne mai legam vietile de ei ca pe vremuri. ori ambele :)
(si nu, nu sunt feminista,daca cineva s-a gandit la asta :) )
Trimiteți un comentariu