duminică, 21 decembrie 2008
Perfect. Atunci am sa-ti spun acum. Si nu pentru ca insisti sa stii ce era in mintea mea, ci pentru ca as lua-o razna daca nu ti-as marturisi. Ei bine, imi venea sa te trag de pe scena aia si sa iti scot camasa ta cea alba, impecabila, imaculata (parca faceai reclama la dero), sa o sfasii de pe tine, in timp ce cativa nasturi se pierd printre decolteurile fanelor tale si sa o mototolesc bine in palmele mele mici, sa o storc ca pe rufele proaspat spalate si apoi sa ti-o ofer galant pentru a te imbraca cu ea, dupa care ti-as face vant sa te intorci la microfon si ti-as urla, in timp ce te intorci la locul tau, sa-ti scoti si pantofii.
5 comentarii:
Şi o să aibă pe el o cămaşă şifonată, cu mai puţini nasturi. Deja mai mult decât necesar. Dar pantofii, cu ăia ce naiba aveai de gând să faci?! :P
daca e vb de asa ceva...trebuie sa ma apuc de cantat:))
@motanes, hai c-asta-i buna. cum ce sa faca? sa arunce cu ei in presedinte :))
@razjudec, in cazul asta voi fi primul tau fan :)
wauuu,ce atmosfera Shakespeariana!
Ce te indeamna sa fii asa pornita impotriva artistului care se exhiba pe scena, ovationat de inflacaratele sustinatoare?Cat a putut gresi acest "actor grabit"???
@santos, inca nu va gresi, dar o va face. norocul lui ca nu exista
Trimiteți un comentariu