vineri, 9 ianuarie 2009
Recunosc. Intentionam sa nu mai scriu. Doar ca de vreo doua zile ma macina un gand care nu are absolut nicio legatura cu mine, dar l-am simtit atat de profund, incat aproape ca ma deranjeaza. Ma gandeam la personalitati ilustre ale acestei lumi (majoritatea moarte demult) si la faima pe care au reusit sa o dobandeasca prin genialitatea lor - fie ca vorbim de scriitori, inventatori, amante celebre, muzicieni, conducatori - si la faptul ca unii dintre ei au ramas in istorie nu atat prin ceea ce au realizat, cat printr-o fraza stupida pe care au rostit-o in cel mai nepotrivit moment al vietii lor. Am incercat sa ma pun in aceasta postura (da, mi-am permis sa ma cred vreun geniu creator) si am simtit aproape pana la durere, transformata apoi in indiferenta, sentimentul de distrugere a unei munci de-o viata, a unei cariere sclipitoare. Oameni celebri datorita genialitatii lor, dar care au ramas in istorie datorita unei gafe, care au fost judecati imediat si pe care multi ii tinem minte tocmai datorita replicii sau gestului stupid pe care l-au "scapat" intr-un loc nepotrivit, intr-un moment nepotrivit...intr-o secunda nepotrivita. Eu cred ca asta are stransa legatura cu frustrarile asistent(z)ei.
10 comentarii:
Aşa, şi... Atât?! După o săptămână de lenevit?! Hmmm... hai că-i weekend!
@motanes, multumesc. ma bucur ca ti-a placut postul meu :)
Mi-a placut, dar scrii tu prea rar. Păcat.
Maaaare pacat!!!
:( iertare, dar...am si eu "periozi" ca tot omul sau poate ma tem ca o sa par exagerat de ciudata daca scriu aici ce poate debita creierasul meu
Blondie,ai o Leapsa la mine!Te bagi?
:D
Ete na..lasa ca nu pari.Scrie tu si lasa-ne pe noi sa decidem daca pari sau nu..hmmm..asa...cumva..
:))
si pan la urma ce prostie ti a scapat in momentul ala?
@mihnea, sincera sa fiu chiar nu imi mai aduc aminte pt ca am mai scapat cateva zeci de atunci si s-au amestecat :))
Ne întâlnim ca nişte străini, purtându-ne fiecare misterul. Nu pot să spun cine eşti,asa cum nu poti spune cine sunt. Poate că nu o să te cunosc niciodată pe deplin, dar mă încred în faptul că eşti cea care pretinzi că eşti, că deţii o frumuseţe şi o valoare care sunt cele mai de preţ comori de pe pământ.
De aceea, îţi fac o promisiune:
n-o să-ţi impun nicio identitate, dar o să te invit să devii tu însuţi, fără să roşeşti şi fără să te temi. O să-ţi păstrez un spaţiu din această lume şi o să-ţi îngădui să îl umpli cu adevărata ta vocaţie şi cu adevăratul tău ţel.
Te vei bucura de loialitatea mea pe întreg parcursul căutărilor tale.
@santosito, m-ai surprins, ametit, bulversat si lista poate continua cu acest comentariu. nu ma intreba de ce pt ca nu am un raspuns logic valabil si nici nu cred ca as vrea sa am unul. nu pot decat sa iti multumesc sincer si sa te rog sa ma lasi sa apreciez si eu sincer fiecare cuvant pe care l-ai scris.iertare ca am raspuns mai tarziu, dar se pare ca pe masura ce inaintez in varsta, intru tot mai rar pe blog, desi am spus ca voi face altceva...defapt, a fost doar o saptamana foarte plina.o sa-mi revin eu si cu scrisul :)
Trimiteți un comentariu