sâmbătă, 6 iunie 2009
Cred ca am ajuns la un punct (sau doar un moment care va trece maine dimineata cand ma voi trezi) in care confund resemnarea cu maturitatea. Stiu ca exista amandoua, in acelasi timp, strans legate una de alta, ca doua cirese gemene, pe care le cauti cu disperare intr-o farfurie plina. Si ma simt resemnata, constat lucruri si nu-mi mai pasa la fel de mult, apoi ma mint (?) ca defapt sunt matura si privesc aceste lucruri altfel, ca le-am mai trait de o mie de ori, ca nu mai pot avea asupra mea aceleasi efecte ca altadata, ca ma prefac...ca nu le vad, nu le simt, nu le traiesc, nu sunt ale mele...ca nu exista, apoi le inventez, le sterg din memorie, le dau si altora cate putin din ele, tin in mine, le pastrez, arunc aici cu vorbe, arunc...cu fara noima, cu neintelesuri, cu intelesurile tale, arunc prosopul de pe mine si trag tricoul pentru ca a venit ceasul somnului, al monstrilor si odata cu ei vine si sfetnicul cel bun, vine starea de veghe, vine impacarea, resemnarea...sau este doar maturizarea...
7 comentarii:
Într-adevăr, resemnarea e strâns legată de maturitate. Odată cu maturitatea vine şi ştiinţa de a trăi şi cu ceea ce primeşti de la viaţă, nu numai cu ce-ţi doreşti de la ea.
...iti spun eu cum este cu resemnarea si cu maturitatea:
maturizandu-ma,asteptand un articol scris de tine,m-am resemnat in asteptarea mea si am incetat sa mai sper......matur,maturizat....resemnat...
pentru cateva momente , ni te ai prezentat goala. in mai multe sensuri.
@mihnea, am urmarit goliciunea cam in fiecare post de pe blog. multumesc ca m-ai facut sa intru din nou aici. n-am mai facut-o de cand am scris postul asta
foarte rau faci! ce exemplu esti pentru tinerele suflete doritoare de exprimare pe internetul blogurilor?
Locul ala din poza e unul din visele mele care inca nu s-a materializat! Daca ar mai avea si o fereastra mare in spate ar fi perfect. Poate intr-o zi o sa am si eu locul meu...
@andrei iti doresc sincer sa ai acest loc pe care ti-l doresti si sa te bucuri de el
Trimiteți un comentariu