De dimineata...
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Dimineata asta foarte dimineata mi-a adus un gand dintre acelea pe care le simti profund pana in adancul fiintei tale si mi-a spus ca nimic din avem sau credem ca avem nu ne apartine niciodata...poate doar amintirile, care nici acestea nu sunt doar ale noastre, caci mereu se leaga de alte persoane, cu care le impartim...
(am cautat o imagine cu o raza de soare pentru postul acesta, dar pentru ca niciuna nu era ca cea din dimineata mea...ramanem fara poza, dar cu amintirea razei noastre de soare)
Scurt si la obiect
vineri, 30 octombrie 2009

"Tu nu esti o pisica de apartament, care sa fie tinuta in casa, lipsita de libertate, tu esti o pisica vagaboanda, care umbla pe strazi si mananca din gunoaie". (citat din memorie) Oricat de interpretativ si ciudat suna este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodata.
Nu-mi plac titlurile...nu vreau sa ma rezum la cateva cuvinte cand am atatea de spus
joi, 22 octombrie 2009
Daca tot m-am laudat ca revin, am zis sa o fac cu una dintre cele mai patetice teme (din punctul meu de vedere), pe care am tot evitat-o, dar pentru ca si eu sunt om (uneori) imi permit sa calc pe bec. Asa ca incep cu vesnicul si mult prea des intalnitul "Lucrurile care imi plac".
Sau...ma rog, asta e mai nou felul meu de a spune anumite lucruri despre mine de teama sa nu par egoista. Sau poate ca este modul de a descoperi eu insami lucruri noi despre mine, pe care poate ca pana acum nu le stiam. Asa ca am sa dau drumul povestii fara a tine cont de vreo ordine sau altceva...sa curga, deci, cu lucruri care plac (ceea ce va doresc si voua).
- Categoric CIOCOLATA ALBA (numai ciocolata alba)
- Cafeauaaa (delicioasa, sublima etc etc)
- Tigarile...si tutunul in general
- Vinul...alb neaparat. Hai bine...si rosu, dar fiert, cu scortisoara
- Mirosul filelor de carte (mai ales ale cartilor foarte vechi)
- Diminetile acelea cand te trezesti cu razele de soare pe fata (am incercat de cateva ori sa merg pe ele...am cazut)
- Bijuteriile...cat mai multe pentru ca niciodata nu sunt de ajuns
- Vangelis
- Sa-mi cumpar diverse chestii de pe net.Orice...click...cos...click....confirmati comanda...click...comanda dvs a fost confirmata :))
- VECHITURILE (vorbesc de obiecte, da?)....mobila, carti, bijuterii, haine, muzica...mancare nu :)
- Fotografiile. Sa le fac si sa le admir pe ale altora. Am obiceiul de a cere poze oamenilor cand ajung la ei acasa. Cu orice, oricine, de oriunde.
- Pielea si catifeaua
- Scrumierele
- Pijamalele, camasile si ceasurile barbatesti
- Sa fac ture prin casa atunci cand gandesc (nu, nu s-a tocit pardoseala.sunt blonda)
- Pixurile si stilourile
- Che Guevara
- Sa mananc 3 prajituri deodata
- Sa vars coniacul pe covoare
- Tablourile fratelui meu
- Caldura (de orice fel)
- Sa calc
- Sa adorm cu parul ud in prosop
- Cartofii prajiti
.......................................................
si va exista, probabil, si o continuare. Daca cineva mai stie ceva...va rog, continuati!
Un fel de revenire...
duminică, 6 septembrie 2009

Asteptam toamna pentru ca stiam ca ea ma va lua de mana si ma va aseza la birou, ca imi va pune subtil intre degete taste si stilouri, pagini cu iz de ceai, ca imi va sadi din nou in suflet melancolia, tristetea, dorinta, teama si speranta, ca ma va face sa imi doresc sa ma reintorc la mine, sa revin din calatoriile in care ma pierd in restul anotimpurilor, sa ies din adancuri despre care credeam ca le apartin, ca ma va face sa-mi dezbrac ochii, ca ma va face sa indraznesc sa privesc din nou in mine...ca ma va invata sa construiesc ziduri mai solide, cuvinte mai puternice, gesturi mai hotarate, priviri mai ferme, pasi cu radacini...pe mine.
Alt fara titlu
sâmbătă, 6 iunie 2009

Cred ca am ajuns la un punct (sau doar un moment care va trece maine dimineata cand ma voi trezi) in care confund resemnarea cu maturitatea. Stiu ca exista amandoua, in acelasi timp, strans legate una de alta, ca doua cirese gemene, pe care le cauti cu disperare intr-o farfurie plina. Si ma simt resemnata, constat lucruri si nu-mi mai pasa la fel de mult, apoi ma mint (?) ca defapt sunt matura si privesc aceste lucruri altfel, ca le-am mai trait de o mie de ori, ca nu mai pot avea asupra mea aceleasi efecte ca altadata, ca ma prefac...ca nu le vad, nu le simt, nu le traiesc, nu sunt ale mele...ca nu exista, apoi le inventez, le sterg din memorie, le dau si altora cate putin din ele, tin in mine, le pastrez, arunc aici cu vorbe, arunc...cu fara noima, cu neintelesuri, cu intelesurile tale, arunc prosopul de pe mine si trag tricoul pentru ca a venit ceasul somnului, al monstrilor si odata cu ei vine si sfetnicul cel bun, vine starea de veghe, vine impacarea, resemnarea...sau este doar maturizarea...

