Gandurile mele sunt baloane de sapun
Vara port cizme cand ne intalnim
Am invatat de la tine
Sa trag oamenii de limba
Zarurile stau mereu in buzunarul stang-
Nu tine de superstitie
Doar ca n-am buzunar drept
Mi-am cusut buzele cu rosu
Ziceai ca vrei o telecomanda cu "off" - "on"
Eu ti-am cumparat lapte si l-am pus sub brad
Vara e departe acum
Port cizme sa nu ma iei prin suprindere-
Si eu stiu sa calc pe tamplele altora
Perfect. Atunci am sa-ti spun acum. Si nu pentru ca insisti sa stii ce era in mintea mea, ci pentru ca as lua-o razna daca nu ti-as marturisi. Ei bine, imi venea sa te trag de pe scena aia si sa iti scot camasa ta cea alba, impecabila, imaculata (parca faceai reclama la dero), sa o sfasii de pe tine, in timp ce cativa nasturi se pierd printre decolteurile fanelor tale si sa o mototolesc bine in palmele mele mici, sa o storc ca pe rufele proaspat spalate si apoi sa ti-o ofer galant pentru a te imbraca cu ea, dupa care ti-as face vant sa te intorci la microfon si ti-as urla, in timp ce te intorci la locul tau, sa-ti scoti si pantofii.
Nu am starea necesara pentru a scrie acest post, dar, sperand ca ideea conform careia pofta vine mancand isi va face efectul si la mine, ma pun pe treaba, mai ales ca am chef sa depan amintiri si sa ies din amorteala. Amintiri de foarte demult, printre putinele care raman vii, de parca ieri s-ar fi intamplat toate, de parca ieri prindeam broaste dupa ploaie, le intorceam cu cracii in sus si le gadilam pe burtica lor gri-albastra cu cate un betisor si apoi apasam cu degetul pentru ca imi placea gaura care se facea in locul in care trebaluiam eu si se umfla in alta parte. Si tot parca ieri luam cutiile de creme goale ale mamei si ma opream cu ele in manute la prima balta care imi iesea in cale, din care adunam toti mormolocii, care mi se pareau cele mai fascinante creaturi. Iar atunci cand nu mai aveam cutii goale, le luam pe cele cu crema, le goleam frumusel in chiuveta, pentru ca erau mai importanti mormolocii mei decat crema mamei, iar eu eram foarte incantata ca le ofeream lor o casa noua si parfumata. Minunatiile astea le faceam daca nu eram la furat de fructe din pepiniera, cand imi indesam in tricou visine si corcoduse, iar in ciorapei ce mai apucam inainte sa ne alerge pe toti paznicul. Si mama nu se supara ca ii veneam acasa cu hainele murdare si patate si nici nu avea timp sa-mi zica ceva, pentru ca eu ma schimbam repede repede si plecam la joaca pentru episodul urmator de nebunii. Asta pana cand m-am hotarat sa devin mare fermier si m-am pus pe crescut rame. Si chiar am fost fermier priceput, dar numai vreme de o saptamana, pentru ca mi-am inecat cele 10 rame amarate din borcan. Eu am vrut doar sa le dau apa destula sa nu moara de sete, dar pana la urma au murit de...prea multa apa. Si NU. Fructele (sau ce-or fi ele) acelea mici micute, rosii si negre, care se gaseau in toate tufisurile din parcuri si din jurul blocurilor NU sunt otravitoare, asa cum spuneau toti copiii de la bloc. Le-am incercat eu pe toate in vazul tuturor, care s-au ofticat ca eu am curaj sa le mananc si ei nu. Nu m-au otravit ele, ci m-au otravit acum, mare fiind, cuvinte, fapte, atitudini...oameni.
Mi s-a pus mie pata de vreo 2 zile sa-mi schimb template-ul, asa ca m-am pus pe cautat si downloadat (traiasca free download si in alte cazuri) si din peste 100 de sabloane nu am gasit decat vreo 5-6 care sa imi placa si mie cat de cat. Acesta este nou si este unul dintre ele. Numai ca niciunul nu imi place cu adevarat, in sensul ca nu simt ca ma reprezinta suficient de mult, asa ca cer ajutorul. Daca stie cineva vreun loc in care sa pot gasi ceva mai deosebit, astept informatii. Ca idee, as vrea ceva in nuante calde (maro, bej, unt...tralala) pentru ca eu sunt o scorpie rece si trebuie sa incalzesc intr-un fel atmosfera :), fara floricele, ondulele, rozulele, sclipicele si alte chestii de-astea. Iar daca cineva vrea sa isi schimbe template-ul, il pot ajuta cu ce am downloadat eu. Poate se potrivesc gusturile. (Cel din imagine este unul dintre cele downloadate)
La naiba, nu credeam ca o sa scriu vreodata un post de genul asta. Mai am si eu scapari :)
Mai sunt in lume si in timp atatea vise, atat de multe vise de nimeni visate
Azi cerul norilor e plin de intamplari, dar gol de soarta
Toti treceti peste zilele vietii noastre, posomorati spre noi si zambitori spre cer
Uneori simturile atipesc si-n trupuri amintirile se reaprind ca stelele dupa ce piere ziua
O cheama Cristina. Ne-am cunoscut anul trecut, pe la inceputul verii. Nu mai stiu cum si in ce fel si chiar nu mai conteaza, cert este ca imaginea ei mi-a ramas intiparita, si nu doar pe retina, ci undeva in coltul cu "nu credeam ca voi trai asa ceva". Era italianca. Lucra la un institut de cercetari din Bucuresti si venise in orasul meu pentru a face un studiu social privind familiile de rromi. Ne-am intalnit de cateva ori pentru ca o puteam ajuta cu informatii si ne apropiasem in extrem de scurt timp, asa cum nu mi s-a mai intamplat cu nicio fata. Intr-o seara ne-am intalnit in oras sa palavragim ca fetele si sa lasam chestiile profesionale deoparte. Cristina era bruneta cu ochii verzi. Nu era o femeie frumoasa, dar il avea pe "vino-ncoace". Am baut o sticla de vin alb si apoi, in drum spre garsoniera ei, in care statea cu chirie,am mai luat una. Am ajuns la ea, ne-am asezat confortabil, iar Cristina a incercat sa deshida sticla de vin. Dupa ce s-a chinuit putin a reusit...sa o verse pe mine. A incercat sa ma stearga cu niste servetele si apoi, jenata, s-a repezit la sifonier sa imi dea ceva sa ma schimb. M-am intors cu spatele sa ma dezbrac, iar cand bluza mea a alunecat de pe mine am simtit buzele Cristinei atingand usor umerii mei. Am crezut ca mintea mea a luat-o razna, ca totul este in imaginatia mea si secunde bune nu am avut nicio reactie. Dar Cristina era mai reala ca oricand si cu o mana si-a facut loc printre suvitele de par catre gatul meu, astfel ca ii simteamn respiratia mai aproape si mai calda ca oricand. Am scapat bluza din maini, iar Cristina m-a intors cu fata spre ea, m-a privit angelic in ochi si mi-a adulmecat fata, in timp ce degetele ei coborau usor pe spatele meu, lasand in urma adieri calde si fricoase. Buzele ei au urmat apoi curbura nasului, a buzelor si a barbiei mele si s-au oprit cuminti pe linia gatului, care se oferea atingerii, in ciuda unei impotriviri careia ii puteam face cu usurinta. M-a intins grijuliu pe pat si cu gesturi sigure mi-a desfacut blugii, care in scurt timp zaceau pe parchet si uitasera complet de mine. Cristina m-a privit din cap pana in picioare si zambea pofticios si satisfacut, apoi si-a proptit o mana in parul meu si buzele pe gat. Joaca ei a continuat mult timp, iar eu o lasam surprinsa, infiorata si muta de placere sa ma atinga unde si cum doreste si simteam in palmele si saruturile ei implinirea.
Nu am mai vazut-o niciodata pe Cristina de atunci si nici nu mai stiu nimic de ea. Nu am sunat-o niciodata si nici ea nu a facut-o. Si, de teama de a nu distruge amintirea cu o vorba sau un gest bizar al vreuneia dintre noi,nici nu cred ca vreau sa ne mai intalnim vreodata.
Ba eu ma calc singura pe bombeuri, in lipsa de bombeul altcuiva, iar daca, intamplator, in timp ce eu stau aplecata si imi leg sireturile, apare vreun bombeu numai bun de calcat, imi imaginez ca ploua, imi deschid de indata umbrela mea cea roz cu dantela alba si imi caut alt scaun, pe care sa imi asez posteriorul de femeie, pentru a-mi continua ritualul cu sireturile pantofilor mei vintage, carora le prelungesc viata, indiferent ca ei trag sa moara sub talpile mele masura 36.
