...si revin...din nou

vineri, 25 februarie 2011

...si totusi vine o vreme cand parca obosesti sa te mai exprimi, sa te arati lumii asa cum esti...si lasi, ocazional, sa-ti ia locul altceva. Si ceva pune stapanire pe mintea ta si trupul tau si poate si pe sufletul pe care incerci sa-l indesi cu bocancii undeva, in adanc, oriunde, numai sa nu va intalniti o vreme. Si uneori ai senzatia ca doua persoane traiesc in acelasi trup si te pierzi de tine...de cealalta, te confunzi, devii poate una cu ea, ai vrea s-o gonesti, dar nu mai pleaca, iar in final nu mai stii cine este una si CE este cealalta. Si traiti impreuna in acelasi trup si in aceeasi minte pentru ca tu ai invitat-o acolo, ba chiar ai insistat sa vina, fara sa-ti imaginezi vreo clipa ca poate ai vrea ca la un moment dat sa plece si nu vei mai scapa. Ca sa te impaci cu ideea asta iti imaginezi ca poate a fost acolo mereu. Cauti scuze, motive, pretexte, explicatii, logica...dar defapt...poate ar fi mai usor sa te impaci cu ea. E o idee care poate nu iti place, dar pare a fi o solutie...si incerci. Incerci sa te impaci cu ea, caci doar impartiti acelasi acoperis. Incerci sa fii ca ea, incerci sa o faci pe ea sa fie ca tine, dar de fiecare data apare un punct cand totul devine haos. Si parca ai lua-o de la capat iar si iar.
Si din nou vine o vreme cand parca obosesti sa te mai exprimi, sa te arati asa cum esti. Si revii la ea. Si constati ca ea a fost mereu acolo, dar nu ca o piedica, asa cum ai vazut-o tu mereu, ci ca un refugiu. Si de fiecare data ea te-a scapat si ti-a oferit salvare cand oboseai sa te arati asa cum esti. (neterminat...nici nu cred ca va fi vreodata terminat)

Blondele spun lucruri trasnite

joi, 29 iulie 2010

Cand faci o criza de personalitate in timpul unei crize de personalitate cum se numeste? Dubla personalitate?! Naaaahh...prea prozaic. Trebuie sa existe si alt raspuns.

Inca un post stupid si lipsit de logica

sâmbătă, 27 martie 2010

Cred ca am prostul obicei de a privi mereu lucrurile dintr-o cu totul alta persectiva decat cea...obisnuita sa spunem (si mai am, desigur, un alt prost obicei de a edita posturi si de a nu le publica).
M-a trasnit acum ideea ca...si intru direct in problema...starea noastra de jale, de plangere...de dor fata de o persoana apropiata care a murit porneste dintr-un mare egoism. Da,egoism...pentru ca NOI nu ne simtim bine ca persoana respectiva a decedat, pentru ca NOUA ne este dor, pentru ca vietile NOASTRE ne sunt date, poate, peste cap de decesul acelei persoane, pentru ca NOI nu mai putem dormi, pentru ca NOI nu mai putem manca, pentru ca NOI nu ne mai putem concentra...pentru ca tot NOI vom uita, cu timpul, acea persoana...mai devreme sau mai tarziu. Si asta pentru ca, pur si simplu, asta este mersul lucrurilor.
Si asta ma duce cu gandul la moartea mea si la cum as vrea sa ramana lumea in urma mea. La cum as vrea sa ramana in perioada imediat urmatoare, caci mai tarziu totul va fi regula pentru restul,care vor da uitarii existenta mea. Asa ca vreau stare de bine in urma mea, oricat de stupid ar suna pentru unii, vreau ca cei pe care-i las in urma sa se bucure si sa rada cand vorbesc despre mine. Nu vreau lacrimi, nu vreau regrete, vreau linistea lor la gandul ca eu sunt bine unde voi pleca. Vreau sa-si imagineze ca m-am mutat si ca nu ma voi intoarce prea curand. Sa-si imagineze ca am parasit tara.
Apoi, dupa scurt timp de pareri de rau ca am plecat, le permit sa ma dea uitarii...................................................................................................................................................................

kjhfjhsekjfgabvmxzgfi

joi, 21 ianuarie 2010

Seems like i am the dramatic type, though i have never liked dramas or maybe i taught that neither of one is good enough so i preffered to create my own. Is true, i have had the perfect material for this, but maybe i should have ignored everything and act like nothing unnormal ever happened...but i preffered to take it all, put it on a box and from time to time take out all that misery, dress with it, get full of it, throw it on the ones who provoked it...and all this because actually i couldn't bear it, i couldn't get over it, i couldn't forget...forgive...though i wanted so much to forgive her, i implored her to help me to forgive her...but she is there, in her world, where she thinks she is someone else, where she forgets all those bad things like it never happened...and i implored her again and again...till today. Today...when i am writing this and wondering if i still love her, when i realise that i really should have left long time ago...blood from her blood and though so different, so far away one from another, strangers...so i leave her asking myself if i will miss her, if she will miss me, if she will ever call or remember me being her daughter...

Cu un pas mai aproape...sau mai departe

marți, 22 decembrie 2009

As usual...

luni, 14 decembrie 2009

pain, an eternity as heartbreaking, as is the line in the palm ronduri around silence, as a wing of France, suddenly thousands of birds, as the noisy chaos that only you hear it, which only you step and that only you dress, echoing deaf and absurd, which gives tarcolae every morning, every night of your being, pain ... as quiet as a one eyelid open, but empty ... lost as a root dry when you put your hope, as a song without notes, as a version without words, pain ... as the rust on one side of the soul, as an endless chasm in which you want to reach the end, as the grief untold, forgotten lips parted, as a dry cloud of rain, pain ... Sharp as a move, to convert to nothingness, the spasm in the Rose Petal, a trail of mud on the word of love, the beginning of the end of means, pain ... always knew that the waiver as a cigarette stub rujat found under the bed, the scent of old on one pillow, like a hair knotted in sweat, pain ... as an empty cup that no you never fill, as an illusion from the shoe, like a speck of dust, like an envelope trundle through the pockets of all garments, neck pain ... like a strangled by hands last kiss ...

De dimineata...

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Dimineata asta foarte dimineata mi-a adus un gand dintre acelea pe care le simti profund pana in adancul fiintei tale si mi-a spus ca nimic din avem sau credem ca avem nu ne apartine niciodata...poate doar amintirile, care nici acestea nu sunt doar ale noastre, caci mereu se leaga de alte persoane, cu care le impartim...
(am cautat o imagine cu o raza de soare pentru postul acesta, dar pentru ca niciuna nu era ca cea din dimineata mea...ramanem fara poza, dar cu amintirea razei noastre de soare)

Scurt si la obiect

vineri, 30 octombrie 2009

"Tu nu esti o pisica de apartament, care sa fie tinuta in casa, lipsita de libertate, tu esti o pisica vagaboanda, care umbla pe strazi si mananca din gunoaie". (citat din memorie) Oricat de interpretativ si ciudat suna este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodata.

Nu-mi plac titlurile...nu vreau sa ma rezum la cateva cuvinte cand am atatea de spus

joi, 22 octombrie 2009

Daca tot m-am laudat ca revin, am zis sa o fac cu una dintre cele mai patetice teme (din punctul meu de vedere), pe care am tot evitat-o, dar pentru ca si eu sunt om (uneori) imi permit sa calc pe bec. Asa ca incep cu vesnicul si mult prea des intalnitul "Lucrurile care imi plac".
Sau...ma rog, asta e mai nou felul meu de a spune anumite lucruri despre mine de teama sa nu par egoista. Sau poate ca este modul de a descoperi eu insami lucruri noi despre mine, pe care poate ca pana acum nu le stiam. Asa ca am sa dau drumul povestii fara a tine cont de vreo ordine sau altceva...sa curga, deci, cu lucruri care plac (ceea ce va doresc si voua).

- Categoric CIOCOLATA ALBA (numai ciocolata alba)
- Cafeauaaa (delicioasa, sublima etc etc)
- Tigarile...si tutunul in general
- Vinul...alb neaparat. Hai bine...si rosu, dar fiert, cu scortisoara
- Mirosul filelor de carte (mai ales ale cartilor foarte vechi)
- Diminetile acelea cand te trezesti cu razele de soare pe fata (am incercat de cateva ori sa merg pe ele...am cazut)
- Bijuteriile...cat mai multe pentru ca niciodata nu sunt de ajuns
- Vangelis
- Sa-mi cumpar diverse chestii de pe net.Orice...click...cos...click....confirmati comanda...click...comanda dvs a fost confirmata :))
- VECHITURILE (vorbesc de obiecte, da?)....mobila, carti, bijuterii, haine, muzica...mancare nu :)
- Fotografiile. Sa le fac si sa le admir pe ale altora. Am obiceiul de a cere poze oamenilor cand ajung la ei acasa. Cu orice, oricine, de oriunde.
- Pielea si catifeaua
- Scrumierele
- Pijamalele, camasile si ceasurile barbatesti
- Sa fac ture prin casa atunci cand gandesc (nu, nu s-a tocit pardoseala.sunt blonda)
- Pixurile si stilourile
- Che Guevara
- Sa mananc 3 prajituri deodata
- Sa vars coniacul pe covoare
- Tablourile fratelui meu
- Caldura (de orice fel)
- Sa calc
- Sa adorm cu parul ud in prosop
- Cartofii prajiti
.......................................................
si va exista, probabil, si o continuare. Daca cineva mai stie ceva...va rog, continuati!

Un fel de revenire...

duminică, 6 septembrie 2009

Asteptam toamna pentru ca stiam ca ea ma va lua de mana si ma va aseza la birou, ca imi va pune subtil intre degete taste si stilouri, pagini cu iz de ceai, ca imi va sadi din nou in suflet melancolia, tristetea, dorinta, teama si speranta, ca ma va face sa imi doresc sa ma reintorc la mine, sa revin din calatoriile in care ma pierd in restul anotimpurilor, sa ies din adancuri despre care credeam ca le apartin, ca ma va face sa-mi dezbrac ochii, ca ma va face sa indraznesc sa privesc din nou in mine...ca ma va invata sa construiesc ziduri mai solide, cuvinte mai puternice, gesturi mai hotarate, priviri mai ferme, pasi cu radacini...pe mine.

Alt fara titlu

sâmbătă, 6 iunie 2009

Cred ca am ajuns la un punct (sau doar un moment care va trece maine dimineata cand ma voi trezi) in care confund resemnarea cu maturitatea. Stiu ca exista amandoua, in acelasi timp, strans legate una de alta, ca doua cirese gemene, pe care le cauti cu disperare intr-o farfurie plina. Si ma simt resemnata, constat lucruri si nu-mi mai pasa la fel de mult, apoi ma mint (?) ca defapt sunt matura si privesc aceste lucruri altfel, ca le-am mai trait de o mie de ori, ca nu mai pot avea asupra mea aceleasi efecte ca altadata, ca ma prefac...ca nu le vad, nu le simt, nu le traiesc, nu sunt ale mele...ca nu exista, apoi le inventez, le sterg din memorie, le dau si altora cate putin din ele, tin in mine, le pastrez, arunc aici cu vorbe, arunc...cu fara noima, cu neintelesuri, cu intelesurile tale, arunc prosopul de pe mine si trag tricoul pentru ca a venit ceasul somnului, al monstrilor si odata cu ei vine si sfetnicul cel bun, vine starea de veghe, vine impacarea, resemnarea...sau este doar maturizarea...

Lamai virtuale

marți, 21 aprilie 2009

Consum lamai virtuale si ascult Parazitii. Cred ca trec pe cocktail de azi.

Da, mi-am uitat iar parola...Despre mine...

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Am vazut ca este "cool" sa scrii despre propria persoana pe propriul blog (repet, "cool", nu necesar), asa ca m-am gandit sa ma conformez meu, caci a trecut ceva timp de cand am blogul si nu am spus nimic despre mine.Dar mi-am adus ca nu-mi place sa vorbesc despre mine, asa ca am apelat la alta metoda, respectiv,horoscopul. Si am gasit unul care vorbeste despre femeia Peste (eu sunt aceasta)de parca m-ar cunoaste de cand lumea, pornind de la prima litera si pana la ultimul semn de punctuatie, asa ca am trecut la dificila operatiune copy-paste. Nu cred in horoscoape, nu le citesc, dar, recunosc, asta chiar m-a dat pe spate. Adica...sa se potriveasca totul in "halul" asta de bine?! (Va las si linkul, poate va intereseaza ce scrie la propriile zodii). Deci...femeia Pesti:
"Femeia Pesti este oarecum serafica si fascinanta prin aerul ei de mister nativ. Ochii ei adânci par a privi în lumi aflate dincolo de închipuirea noastra. Sunt nostalgici, încarcati de un dor angelic.
Femeia Pesti nu este foarte vorbareata sau, daca vorbeste, sensurile sunt întotdeauna neclare, duale, neterminate, ca si cum ar astepta sa le lamureasca altcineva. Apreciati-i acest farmec personal dar fiti cu toate motoarele mentale în priza, pentru ca sigur acolo se afla o durere nespusa nimanui sau o sensibilitate ultragiata.
Femeia Pesti este femeia tuturor romantismelor si a tuturor povestilor de dragoste ale lumii. Este fiinta tuturor confuziilor si a tuturor oboselilor, dar si a tuturor reveriilor si discretiilor posibile. Nu minte niciodata, pentru ca ea însasi nu deosebeste granita dintre un adevar si un neadevar, permanent atenta ca lumile ei interioare sa nu fie divulgate, asaltate, atacate.
Femeia Pesti pare sa opuna rezistenta unui cuceritor venit dintr-o directie neasteptata, dar, în realitate, ei îi este frica de ceea ce nu cunoaste. Se poate culpabiliza zi de zi, asteptând în realitate complimente si certitudini ca înca mai este iubita si dorita. Din punct de vedere erotic, se zbate între teama de pacat si teama de a fi parasita, motiv pentru care dragostea tinde sa fie mereu o noutate fascinanta pentru ea.
Acest aer de puritate, starea de nostalgie si miracolul de a fi foarte femeie sunt, pentru un adevarat cunoscator de oameni si, mai ales, pentru barbatul care stie sa descopere cu adevarat o femeie, atu-urile cuplului intim fuzionat într-o iubire deopotriva terna si mistica, datorita careia fuziunea amoroasa poate dura la infinit sau va poate ajuta sa transcendeti limitele simplei împerecheri trupesti."
www.eastrolog.ro

Din agenda adunate

sâmbătă, 21 martie 2009

Veronika S-a hotarat sa moara,
Caci orele o plictisesc,
Iar ceasul asta nebunesc
Trezeste-n ea,
Fara vreo sonerie,
O mare spaima si-o furie
Care incet si-adanc
O-nebunesc.
(12.10.2002)

Deci...bibliotecara

miercuri, 11 martie 2009

De vreo saptamana am prins boala bloggerului (desi eu sunt unul dintre ei doar cu numele si cam atat)de a verifica aproape zilnic traficul. De ce fac asta nici eu nu stiu exact, intrucat nu fac absolut nimic pentru promovarea blogului - nu citesc decat maxim doua bloguri pe zi (aceleasi), nu comentez decat pe maxim unul (acelasi mereu si nu zilnic). Dar eu verific traficul pe trafic.ro si constat ca acesta este in crestere fara ca eu sa depun niciun efort. Si cu ocazia asta am vazut ce cauta oamenii pe net, ce ii intereseaza in mod deosebit si...cum ajung total intamplator la blogul meu. Si ce altceva poate fi mai interesant decat literatura...cartile...bibliotecarele...Ce se cauta mai exact se vede in imagine. Despre postul cu bibliotecara de pe blogul meu la care ajung cei care cauta...diverse informatii despre "functia de bibliotecara" nu comentez. :))Sa-mi fie iertat! (Sa-mi fie iertat si daca-si recunoaste cineva Ip-ul)

Later post: E clar. Declar ziua de azi Ziua Bibliotecarei.

Siropoasa si nesuferita

duminică, 8 martie 2009

Ca un gand abrupt
Atingerea ta
Se-aseza pe suflet
Si tropaia in timpan.
"Am venit sa plec"
Imi sculptai in palme,
Iar eu le loveam de pamant
Si-apoi imi mangaiam trupul,
Iar cuvintele se imprastiau
Lasand rani adanci.
Fiecare milimetru de piele
Era o litera,
Fiecare cuvant
Era o durere prelunga
Care se odihnea in sufletul meu.
Pe palma stanga
Se mai distinge un "plec"
Pe care-l mai imbratisez uneori.

Culeg vise

sâmbătă, 28 februarie 2009

IDEI BLONDE

vineri, 20 februarie 2009

Cred ca lucrez bine contra timp. Astept 15 martie. Astept o reabilitare. Un timp o asteptam pe a mea, apoi am asteptat-o pe a altora. Am revenit asupra primei idei. Nu doar ca am s-o astept pe mea, ci chiar o voi obtine. Cica, daca nu ii poti schimba pe altii, schimba-te pe tine in functie de situatie. Idealismul inca ma impiedica. Adica...sa nu mai fiu eu insami in toata "splendoarea" mea?? Ba da, voi fi tot eu pentru cine are ochi sa vada. Mai lasa-ma putin...o jumatate de luna. Trebuie sa ma descotoresc psihic de mizeriile cu care se arunca. Adio idealism vadit. Bun-venit prioritatilor. Am si eu o varsta si curand voi face alta. Imi place griul. Chiar mi-am luat o bluza gri. O pastrez pentru zilele de neutralitate. Am uitat sa o port. In principal, e alb sau negru, dar imi place cand imi iese gri. Anul asta nu am mai avut timp. Sunt in criza...de mine. Caut bucatile pierdute pe drumuri. Se simt atat de bine unele pe altele, incat, deseori, am impresia ca sunt un TOT. Anul acesta am inceput sa beau vin rosu. Nu m-am omorat niciodata cu vinul rosu. Mereu l-am preferat alb si demidulce. Stiu si fetele din bar. Nici nu mai e nevoie sa fac eu comanda. Ca la taxi. Dispecera imi aude vocea - "Buna ziua. As dori..." si deja comanda un taxi la adresa mea. Nu, nu am reducere pentru fidelitatea de 4-5 ani. Oamenii nu stiu sa aprecieze fidelitatea. O iau ca pe ceva absolut natural, care li se cuvine.Ai calcat stramb....esti calcat in picioare. Nu stiti ce tocuri au cizmele mele. Normal ca nu, caci nu le-am purtat cat am fost cu voi. Le port cand ies singura. Mi-e teama sa calc cu ele. Vroiai idei blonde?? Ia de-aici...

Dunarea

marți, 3 februarie 2009

Asta face Picasa3. Nici eu nu stiam pentru ca l-am deschis pentru a doua oara cand am constatat ca pot face filme din fotografiile mele si multe altele si asta foarte simplu. Dar nu asta este ideea, ci pozele in sine, care sunt realizate in diverse locuri.Actorul principal - Dunarea, in incredibil de putinele ipostaze in care am reusit sa o surprind eu.

Povestea unui semn

miercuri, 28 ianuarie 2009

Cred ca, postand clipul acesta, incerc sa spun ca nu am murit (inca) :)) Sunt doar intr-o pauza de gandire, lene, lipsa de timp sau cum s-o numi. Cert este ca mi-a si placut foarte mult clipul si trebuia sa impart placerea asta.