vineri, 28 noiembrie 2008
O cheama Cristina. Ne-am cunoscut anul trecut, pe la inceputul verii. Nu mai stiu cum si in ce fel si chiar nu mai conteaza, cert este ca imaginea ei mi-a ramas intiparita, si nu doar pe retina, ci undeva in coltul cu "nu credeam ca voi trai asa ceva". Era italianca. Lucra la un institut de cercetari din Bucuresti si venise in orasul meu pentru a face un studiu social privind familiile de rromi. Ne-am intalnit de cateva ori pentru ca o puteam ajuta cu informatii si ne apropiasem in extrem de scurt timp, asa cum nu mi s-a mai intamplat cu nicio fata. Intr-o seara ne-am intalnit in oras sa palavragim ca fetele si sa lasam chestiile profesionale deoparte. Cristina era bruneta cu ochii verzi. Nu era o femeie frumoasa, dar il avea pe "vino-ncoace". Am baut o sticla de vin alb si apoi, in drum spre garsoniera ei, in care statea cu chirie,am mai luat una. Am ajuns la ea, ne-am asezat confortabil, iar Cristina a incercat sa deshida sticla de vin. Dupa ce s-a chinuit putin a reusit...sa o verse pe mine. A incercat sa ma stearga cu niste servetele si apoi, jenata, s-a repezit la sifonier sa imi dea ceva sa ma schimb. M-am intors cu spatele sa ma dezbrac, iar cand bluza mea a alunecat de pe mine am simtit buzele Cristinei atingand usor umerii mei. Am crezut ca mintea mea a luat-o razna, ca totul este in imaginatia mea si secunde bune nu am avut nicio reactie. Dar Cristina era mai reala ca oricand si cu o mana si-a facut loc printre suvitele de par catre gatul meu, astfel ca ii simteamn respiratia mai aproape si mai calda ca oricand. Am scapat bluza din maini, iar Cristina m-a intors cu fata spre ea, m-a privit angelic in ochi si mi-a adulmecat fata, in timp ce degetele ei coborau usor pe spatele meu, lasand in urma adieri calde si fricoase. Buzele ei au urmat apoi curbura nasului, a buzelor si a barbiei mele si s-au oprit cuminti pe linia gatului, care se oferea atingerii, in ciuda unei impotriviri careia ii puteam face cu usurinta. M-a intins grijuliu pe pat si cu gesturi sigure mi-a desfacut blugii, care in scurt timp zaceau pe parchet si uitasera complet de mine. Cristina m-a privit din cap pana in picioare si zambea pofticios si satisfacut, apoi si-a proptit o mana in parul meu si buzele pe gat. Joaca ei a continuat mult timp, iar eu o lasam surprinsa, infiorata si muta de placere sa ma atinga unde si cum doreste si simteam in palmele si saruturile ei implinirea.
Nu am mai vazut-o niciodata pe Cristina de atunci si nici nu mai stiu nimic de ea. Nu am sunat-o niciodata si nici ea nu a facut-o. Si, de teama de a nu distruge amintirea cu o vorba sau un gest bizar al vreuneia dintre noi,nici nu cred ca vreau sa ne mai intalnim vreodata.
Este joi, asa ca am revenit...cu poze frumoase din Suria - Spania, un orasel superb, o Sighisoara a noastra. Norocul meu cel mare a fost sa prind o zi din festivalul medieval care se desfasoara anual aici, in zona veche a orasului, la castel. Asa ca am nimerit unde imi place mie cel mai mult - printre ruine, lucruri vechi, antichitati, obiecte de toate felurile lucrate manual (unele chiar in fata ochilor tai) de mestesugari priceputi, esente de parfumuri, haine medievale, targuri de antichitati, dulciuri, mult lemn, muzee, pietre semipretioase neprelucrate (bineinteles ca mi-am achizitionat si eu cateva), oameni veseli, primitori, strazi inguste, pietruite, case inalte vechi, formatii medievale, ciudatenii, libertate, naturaletea in stare pura... Nu mai bat campii, las pozele sa va spuna ele restul.
