Cu un pas mai aproape...sau mai departe

marți, 22 decembrie 2009

As usual...

luni, 14 decembrie 2009

pain, an eternity as heartbreaking, as is the line in the palm ronduri around silence, as a wing of France, suddenly thousands of birds, as the noisy chaos that only you hear it, which only you step and that only you dress, echoing deaf and absurd, which gives tarcolae every morning, every night of your being, pain ... as quiet as a one eyelid open, but empty ... lost as a root dry when you put your hope, as a song without notes, as a version without words, pain ... as the rust on one side of the soul, as an endless chasm in which you want to reach the end, as the grief untold, forgotten lips parted, as a dry cloud of rain, pain ... Sharp as a move, to convert to nothingness, the spasm in the Rose Petal, a trail of mud on the word of love, the beginning of the end of means, pain ... always knew that the waiver as a cigarette stub rujat found under the bed, the scent of old on one pillow, like a hair knotted in sweat, pain ... as an empty cup that no you never fill, as an illusion from the shoe, like a speck of dust, like an envelope trundle through the pockets of all garments, neck pain ... like a strangled by hands last kiss ...

De dimineata...

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Dimineata asta foarte dimineata mi-a adus un gand dintre acelea pe care le simti profund pana in adancul fiintei tale si mi-a spus ca nimic din avem sau credem ca avem nu ne apartine niciodata...poate doar amintirile, care nici acestea nu sunt doar ale noastre, caci mereu se leaga de alte persoane, cu care le impartim...
(am cautat o imagine cu o raza de soare pentru postul acesta, dar pentru ca niciuna nu era ca cea din dimineata mea...ramanem fara poza, dar cu amintirea razei noastre de soare)

Scurt si la obiect

vineri, 30 octombrie 2009

"Tu nu esti o pisica de apartament, care sa fie tinuta in casa, lipsita de libertate, tu esti o pisica vagaboanda, care umbla pe strazi si mananca din gunoaie". (citat din memorie) Oricat de interpretativ si ciudat suna este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodata.

Nu-mi plac titlurile...nu vreau sa ma rezum la cateva cuvinte cand am atatea de spus

joi, 22 octombrie 2009

Daca tot m-am laudat ca revin, am zis sa o fac cu una dintre cele mai patetice teme (din punctul meu de vedere), pe care am tot evitat-o, dar pentru ca si eu sunt om (uneori) imi permit sa calc pe bec. Asa ca incep cu vesnicul si mult prea des intalnitul "Lucrurile care imi plac".
Sau...ma rog, asta e mai nou felul meu de a spune anumite lucruri despre mine de teama sa nu par egoista. Sau poate ca este modul de a descoperi eu insami lucruri noi despre mine, pe care poate ca pana acum nu le stiam. Asa ca am sa dau drumul povestii fara a tine cont de vreo ordine sau altceva...sa curga, deci, cu lucruri care plac (ceea ce va doresc si voua).

- Categoric CIOCOLATA ALBA (numai ciocolata alba)
- Cafeauaaa (delicioasa, sublima etc etc)
- Tigarile...si tutunul in general
- Vinul...alb neaparat. Hai bine...si rosu, dar fiert, cu scortisoara
- Mirosul filelor de carte (mai ales ale cartilor foarte vechi)
- Diminetile acelea cand te trezesti cu razele de soare pe fata (am incercat de cateva ori sa merg pe ele...am cazut)
- Bijuteriile...cat mai multe pentru ca niciodata nu sunt de ajuns
- Vangelis
- Sa-mi cumpar diverse chestii de pe net.Orice...click...cos...click....confirmati comanda...click...comanda dvs a fost confirmata :))
- VECHITURILE (vorbesc de obiecte, da?)....mobila, carti, bijuterii, haine, muzica...mancare nu :)
- Fotografiile. Sa le fac si sa le admir pe ale altora. Am obiceiul de a cere poze oamenilor cand ajung la ei acasa. Cu orice, oricine, de oriunde.
- Pielea si catifeaua
- Scrumierele
- Pijamalele, camasile si ceasurile barbatesti
- Sa fac ture prin casa atunci cand gandesc (nu, nu s-a tocit pardoseala.sunt blonda)
- Pixurile si stilourile
- Che Guevara
- Sa mananc 3 prajituri deodata
- Sa vars coniacul pe covoare
- Tablourile fratelui meu
- Caldura (de orice fel)
- Sa calc
- Sa adorm cu parul ud in prosop
- Cartofii prajiti
.......................................................
si va exista, probabil, si o continuare. Daca cineva mai stie ceva...va rog, continuati!

Un fel de revenire...

duminică, 6 septembrie 2009

Asteptam toamna pentru ca stiam ca ea ma va lua de mana si ma va aseza la birou, ca imi va pune subtil intre degete taste si stilouri, pagini cu iz de ceai, ca imi va sadi din nou in suflet melancolia, tristetea, dorinta, teama si speranta, ca ma va face sa imi doresc sa ma reintorc la mine, sa revin din calatoriile in care ma pierd in restul anotimpurilor, sa ies din adancuri despre care credeam ca le apartin, ca ma va face sa-mi dezbrac ochii, ca ma va face sa indraznesc sa privesc din nou in mine...ca ma va invata sa construiesc ziduri mai solide, cuvinte mai puternice, gesturi mai hotarate, priviri mai ferme, pasi cu radacini...pe mine.

Alt fara titlu

sâmbătă, 6 iunie 2009

Cred ca am ajuns la un punct (sau doar un moment care va trece maine dimineata cand ma voi trezi) in care confund resemnarea cu maturitatea. Stiu ca exista amandoua, in acelasi timp, strans legate una de alta, ca doua cirese gemene, pe care le cauti cu disperare intr-o farfurie plina. Si ma simt resemnata, constat lucruri si nu-mi mai pasa la fel de mult, apoi ma mint (?) ca defapt sunt matura si privesc aceste lucruri altfel, ca le-am mai trait de o mie de ori, ca nu mai pot avea asupra mea aceleasi efecte ca altadata, ca ma prefac...ca nu le vad, nu le simt, nu le traiesc, nu sunt ale mele...ca nu exista, apoi le inventez, le sterg din memorie, le dau si altora cate putin din ele, tin in mine, le pastrez, arunc aici cu vorbe, arunc...cu fara noima, cu neintelesuri, cu intelesurile tale, arunc prosopul de pe mine si trag tricoul pentru ca a venit ceasul somnului, al monstrilor si odata cu ei vine si sfetnicul cel bun, vine starea de veghe, vine impacarea, resemnarea...sau este doar maturizarea...

Lamai virtuale

marți, 21 aprilie 2009

Consum lamai virtuale si ascult Parazitii. Cred ca trec pe cocktail de azi.

Da, mi-am uitat iar parola...Despre mine...

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Am vazut ca este "cool" sa scrii despre propria persoana pe propriul blog (repet, "cool", nu necesar), asa ca m-am gandit sa ma conformez meu, caci a trecut ceva timp de cand am blogul si nu am spus nimic despre mine.Dar mi-am adus ca nu-mi place sa vorbesc despre mine, asa ca am apelat la alta metoda, respectiv,horoscopul. Si am gasit unul care vorbeste despre femeia Peste (eu sunt aceasta)de parca m-ar cunoaste de cand lumea, pornind de la prima litera si pana la ultimul semn de punctuatie, asa ca am trecut la dificila operatiune copy-paste. Nu cred in horoscoape, nu le citesc, dar, recunosc, asta chiar m-a dat pe spate. Adica...sa se potriveasca totul in "halul" asta de bine?! (Va las si linkul, poate va intereseaza ce scrie la propriile zodii). Deci...femeia Pesti:
"Femeia Pesti este oarecum serafica si fascinanta prin aerul ei de mister nativ. Ochii ei adânci par a privi în lumi aflate dincolo de închipuirea noastra. Sunt nostalgici, încarcati de un dor angelic.
Femeia Pesti nu este foarte vorbareata sau, daca vorbeste, sensurile sunt întotdeauna neclare, duale, neterminate, ca si cum ar astepta sa le lamureasca altcineva. Apreciati-i acest farmec personal dar fiti cu toate motoarele mentale în priza, pentru ca sigur acolo se afla o durere nespusa nimanui sau o sensibilitate ultragiata.
Femeia Pesti este femeia tuturor romantismelor si a tuturor povestilor de dragoste ale lumii. Este fiinta tuturor confuziilor si a tuturor oboselilor, dar si a tuturor reveriilor si discretiilor posibile. Nu minte niciodata, pentru ca ea însasi nu deosebeste granita dintre un adevar si un neadevar, permanent atenta ca lumile ei interioare sa nu fie divulgate, asaltate, atacate.
Femeia Pesti pare sa opuna rezistenta unui cuceritor venit dintr-o directie neasteptata, dar, în realitate, ei îi este frica de ceea ce nu cunoaste. Se poate culpabiliza zi de zi, asteptând în realitate complimente si certitudini ca înca mai este iubita si dorita. Din punct de vedere erotic, se zbate între teama de pacat si teama de a fi parasita, motiv pentru care dragostea tinde sa fie mereu o noutate fascinanta pentru ea.
Acest aer de puritate, starea de nostalgie si miracolul de a fi foarte femeie sunt, pentru un adevarat cunoscator de oameni si, mai ales, pentru barbatul care stie sa descopere cu adevarat o femeie, atu-urile cuplului intim fuzionat într-o iubire deopotriva terna si mistica, datorita careia fuziunea amoroasa poate dura la infinit sau va poate ajuta sa transcendeti limitele simplei împerecheri trupesti."
www.eastrolog.ro

Din agenda adunate

sâmbătă, 21 martie 2009

Veronika S-a hotarat sa moara,
Caci orele o plictisesc,
Iar ceasul asta nebunesc
Trezeste-n ea,
Fara vreo sonerie,
O mare spaima si-o furie
Care incet si-adanc
O-nebunesc.
(12.10.2002)

Deci...bibliotecara

miercuri, 11 martie 2009

De vreo saptamana am prins boala bloggerului (desi eu sunt unul dintre ei doar cu numele si cam atat)de a verifica aproape zilnic traficul. De ce fac asta nici eu nu stiu exact, intrucat nu fac absolut nimic pentru promovarea blogului - nu citesc decat maxim doua bloguri pe zi (aceleasi), nu comentez decat pe maxim unul (acelasi mereu si nu zilnic). Dar eu verific traficul pe trafic.ro si constat ca acesta este in crestere fara ca eu sa depun niciun efort. Si cu ocazia asta am vazut ce cauta oamenii pe net, ce ii intereseaza in mod deosebit si...cum ajung total intamplator la blogul meu. Si ce altceva poate fi mai interesant decat literatura...cartile...bibliotecarele...Ce se cauta mai exact se vede in imagine. Despre postul cu bibliotecara de pe blogul meu la care ajung cei care cauta...diverse informatii despre "functia de bibliotecara" nu comentez. :))Sa-mi fie iertat! (Sa-mi fie iertat si daca-si recunoaste cineva Ip-ul)

Later post: E clar. Declar ziua de azi Ziua Bibliotecarei.

Siropoasa si nesuferita

duminică, 8 martie 2009

Ca un gand abrupt
Atingerea ta
Se-aseza pe suflet
Si tropaia in timpan.
"Am venit sa plec"
Imi sculptai in palme,
Iar eu le loveam de pamant
Si-apoi imi mangaiam trupul,
Iar cuvintele se imprastiau
Lasand rani adanci.
Fiecare milimetru de piele
Era o litera,
Fiecare cuvant
Era o durere prelunga
Care se odihnea in sufletul meu.
Pe palma stanga
Se mai distinge un "plec"
Pe care-l mai imbratisez uneori.

Culeg vise

sâmbătă, 28 februarie 2009

IDEI BLONDE

vineri, 20 februarie 2009

Cred ca lucrez bine contra timp. Astept 15 martie. Astept o reabilitare. Un timp o asteptam pe a mea, apoi am asteptat-o pe a altora. Am revenit asupra primei idei. Nu doar ca am s-o astept pe mea, ci chiar o voi obtine. Cica, daca nu ii poti schimba pe altii, schimba-te pe tine in functie de situatie. Idealismul inca ma impiedica. Adica...sa nu mai fiu eu insami in toata "splendoarea" mea?? Ba da, voi fi tot eu pentru cine are ochi sa vada. Mai lasa-ma putin...o jumatate de luna. Trebuie sa ma descotoresc psihic de mizeriile cu care se arunca. Adio idealism vadit. Bun-venit prioritatilor. Am si eu o varsta si curand voi face alta. Imi place griul. Chiar mi-am luat o bluza gri. O pastrez pentru zilele de neutralitate. Am uitat sa o port. In principal, e alb sau negru, dar imi place cand imi iese gri. Anul asta nu am mai avut timp. Sunt in criza...de mine. Caut bucatile pierdute pe drumuri. Se simt atat de bine unele pe altele, incat, deseori, am impresia ca sunt un TOT. Anul acesta am inceput sa beau vin rosu. Nu m-am omorat niciodata cu vinul rosu. Mereu l-am preferat alb si demidulce. Stiu si fetele din bar. Nici nu mai e nevoie sa fac eu comanda. Ca la taxi. Dispecera imi aude vocea - "Buna ziua. As dori..." si deja comanda un taxi la adresa mea. Nu, nu am reducere pentru fidelitatea de 4-5 ani. Oamenii nu stiu sa aprecieze fidelitatea. O iau ca pe ceva absolut natural, care li se cuvine.Ai calcat stramb....esti calcat in picioare. Nu stiti ce tocuri au cizmele mele. Normal ca nu, caci nu le-am purtat cat am fost cu voi. Le port cand ies singura. Mi-e teama sa calc cu ele. Vroiai idei blonde?? Ia de-aici...

Dunarea

marți, 3 februarie 2009

Asta face Picasa3. Nici eu nu stiam pentru ca l-am deschis pentru a doua oara cand am constatat ca pot face filme din fotografiile mele si multe altele si asta foarte simplu. Dar nu asta este ideea, ci pozele in sine, care sunt realizate in diverse locuri.Actorul principal - Dunarea, in incredibil de putinele ipostaze in care am reusit sa o surprind eu.

Povestea unui semn

miercuri, 28 ianuarie 2009

Cred ca, postand clipul acesta, incerc sa spun ca nu am murit (inca) :)) Sunt doar intr-o pauza de gandire, lene, lipsa de timp sau cum s-o numi. Cert este ca mi-a si placut foarte mult clipul si trebuia sa impart placerea asta.

Cumpar minuni

joi, 15 ianuarie 2009

In urma cu cateva luni am descoperit un blog al unui tanar din Bucuresti, care realizeaza cu cele doua maini ale sale niste minunatii de carticele (si nu agende, asa cum le-am tot spus eu intr-una, desi, practic, asta sunt pentru ca poti scrie ce vrei in ele), pe care le confectioneaza din cele mai ciudate materiale si care au cele mai ciudate si frumoase forme. Pornind de la piele de toate felurile, hartie, panza, sfoara, lemn si pana la metal, polistiren caserat, plante, vinil, instilatoare, Dinu Bodiciu le foloseste pe toate depasind barierele imaginatiei, creativitatii si originalitatii. Hartia carticelelor este colorata sau nu, tratata cu diferite chestii, oferind un aer vechi, in functie de model. Asa ca dupa ce mi-am umplut ochii cu minunile lui, m-am oprit asupra uneia, l-am contactat, mi-am exprimat dorinta, iar azi minunea mi-a sosit prin posta si o puteti vedea in imagine. Din cate am inteles de la el, procesul de creare a unei carticele dureaza cam o saptamana si cred ca pot spune ca fiecare dintre ele este unicat, caci nu pot iesi doua la fel. Nu m-am decis inca ce voi scrie in carticica (as avea totusi o idee) pentru ca este atat de frumoasa, de stilata...unica, incat parca imi este teama s-o ating. Astept totusi sugestii.

Locul nepotrivit, momentul nepotrivit

vineri, 9 ianuarie 2009

Recunosc. Intentionam sa nu mai scriu. Doar ca de vreo doua zile ma macina un gand care nu are absolut nicio legatura cu mine, dar l-am simtit atat de profund, incat aproape ca ma deranjeaza. Ma gandeam la personalitati ilustre ale acestei lumi (majoritatea moarte demult) si la faima pe care au reusit sa o dobandeasca prin genialitatea lor - fie ca vorbim de scriitori, inventatori, amante celebre, muzicieni, conducatori - si la faptul ca unii dintre ei au ramas in istorie nu atat prin ceea ce au realizat, cat printr-o fraza stupida pe care au rostit-o in cel mai nepotrivit moment al vietii lor. Am incercat sa ma pun in aceasta postura (da, mi-am permis sa ma cred vreun geniu creator) si am simtit aproape pana la durere, transformata apoi in indiferenta, sentimentul de distrugere a unei munci de-o viata, a unei cariere sclipitoare. Oameni celebri datorita genialitatii lor, dar care au ramas in istorie datorita unei gafe, care au fost judecati imediat si pe care multi ii tinem minte tocmai datorita replicii sau gestului stupid pe care l-au "scapat" intr-un loc nepotrivit, intr-un moment nepotrivit...intr-o secunda nepotrivita. Eu cred ca asta are stransa legatura cu frustrarile asistent(z)ei.

Neutra de centru

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Primul post pe anul 2009. Nu stiu daca ar trebui sa insemne ceva pentru mine. Daca da, ei bine, nu inseamna absolut nimic. Recunosc, m-am simtit oarecum prost pentru ca imi uitasem parola cand a trebuit sa ma loghez. Planuri pentru 2009? De niciun fel. Nu am tras linie la finele lui 2008 si nici nu am inceput o pagina noua pentru 2009. Sunt neutra. Nu sunt nici bine, nici rau. Nu am ganduri marete, dar nici lipsa de ganduri. Nu intentionez sa fiu nici mai buna, nici mai rea. Poate doar si mai sincera, indiferent de consecinte. Pe scurt, am sa incerc sa pastrez in continuare un oarecare echilibru, afisand un aer si mai neutru decat pana acum.