Cred ca, postand clipul acesta, incerc sa spun ca nu am murit (inca) :)) Sunt doar intr-o pauza de gandire, lene, lipsa de timp sau cum s-o numi. Cert este ca mi-a si placut foarte mult clipul si trebuia sa impart placerea asta.
In urma cu cateva luni am descoperit un blog al unui tanar din Bucuresti, care realizeaza cu cele doua maini ale sale niste minunatii de carticele (si nu agende, asa cum le-am tot spus eu intr-una, desi, practic, asta sunt pentru ca poti scrie ce vrei in ele), pe care le confectioneaza din cele mai ciudate materiale si care au cele mai ciudate si frumoase forme. Pornind de la piele de toate felurile, hartie, panza, sfoara, lemn si pana la metal, polistiren caserat, plante, vinil, instilatoare, Dinu Bodiciu le foloseste pe toate depasind barierele imaginatiei, creativitatii si originalitatii. Hartia carticelelor este colorata sau nu, tratata cu diferite chestii, oferind un aer vechi, in functie de model. Asa ca dupa ce mi-am umplut ochii cu minunile lui, m-am oprit asupra uneia, l-am contactat, mi-am exprimat dorinta, iar azi minunea mi-a sosit prin posta si o puteti vedea in imagine. Din cate am inteles de la el, procesul de creare a unei carticele dureaza cam o saptamana si cred ca pot spune ca fiecare dintre ele este unicat, caci nu pot iesi doua la fel. Nu m-am decis inca ce voi scrie in carticica (as avea totusi o idee) pentru ca este atat de frumoasa, de stilata...unica, incat parca imi este teama s-o ating. Astept totusi sugestii.
Recunosc. Intentionam sa nu mai scriu. Doar ca de vreo doua zile ma macina un gand care nu are absolut nicio legatura cu mine, dar l-am simtit atat de profund, incat aproape ca ma deranjeaza. Ma gandeam la personalitati ilustre ale acestei lumi (majoritatea moarte demult) si la faima pe care au reusit sa o dobandeasca prin genialitatea lor - fie ca vorbim de scriitori, inventatori, amante celebre, muzicieni, conducatori - si la faptul ca unii dintre ei au ramas in istorie nu atat prin ceea ce au realizat, cat printr-o fraza stupida pe care au rostit-o in cel mai nepotrivit moment al vietii lor. Am incercat sa ma pun in aceasta postura (da, mi-am permis sa ma cred vreun geniu creator) si am simtit aproape pana la durere, transformata apoi in indiferenta, sentimentul de distrugere a unei munci de-o viata, a unei cariere sclipitoare. Oameni celebri datorita genialitatii lor, dar care au ramas in istorie datorita unei gafe, care au fost judecati imediat si pe care multi ii tinem minte tocmai datorita replicii sau gestului stupid pe care l-au "scapat" intr-un loc nepotrivit, intr-un moment nepotrivit...intr-o secunda nepotrivita. Eu cred ca asta are stransa legatura cu frustrarile asistent(z)ei.
Primul post pe anul 2009. Nu stiu daca ar trebui sa insemne ceva pentru mine. Daca da, ei bine, nu inseamna absolut nimic. Recunosc, m-am simtit oarecum prost pentru ca imi uitasem parola cand a trebuit sa ma loghez. Planuri pentru 2009? De niciun fel. Nu am tras linie la finele lui 2008 si nici nu am inceput o pagina noua pentru 2009. Sunt neutra. Nu sunt nici bine, nici rau. Nu am ganduri marete, dar nici lipsa de ganduri. Nu intentionez sa fiu nici mai buna, nici mai rea. Poate doar si mai sincera, indiferent de consecinte. Pe scurt, am sa incerc sa pastrez in continuare un oarecare echilibru, afisand un aer si mai neutru decat pana acum.
