duminică, 6 septembrie 2009
Asteptam toamna pentru ca stiam ca ea ma va lua de mana si ma va aseza la birou, ca imi va pune subtil intre degete taste si stilouri, pagini cu iz de ceai, ca imi va sadi din nou in suflet melancolia, tristetea, dorinta, teama si speranta, ca ma va face sa imi doresc sa ma reintorc la mine, sa revin din calatoriile in care ma pierd in restul anotimpurilor, sa ies din adancuri despre care credeam ca le apartin, ca ma va face sa-mi dezbrac ochii, ca ma va face sa indraznesc sa privesc din nou in mine...ca ma va invata sa construiesc ziduri mai solide, cuvinte mai puternice, gesturi mai hotarate, priviri mai ferme, pasi cu radacini...pe mine.
