sâmbătă, 27 martie 2010
Cred ca am prostul obicei de a privi mereu lucrurile dintr-o cu totul alta persectiva decat cea...obisnuita sa spunem (si mai am, desigur, un alt prost obicei de a edita posturi si de a nu le publica).
M-a trasnit acum ideea ca...si intru direct in problema...starea noastra de jale, de plangere...de dor fata de o persoana apropiata care a murit porneste dintr-un mare egoism. Da,egoism...pentru ca NOI nu ne simtim bine ca persoana respectiva a decedat, pentru ca NOUA ne este dor, pentru ca vietile NOASTRE ne sunt date, poate, peste cap de decesul acelei persoane, pentru ca NOI nu mai putem dormi, pentru ca NOI nu mai putem manca, pentru ca NOI nu ne mai putem concentra...pentru ca tot NOI vom uita, cu timpul, acea persoana...mai devreme sau mai tarziu. Si asta pentru ca, pur si simplu, asta este mersul lucrurilor.
Si asta ma duce cu gandul la moartea mea si la cum as vrea sa ramana lumea in urma mea. La cum as vrea sa ramana in perioada imediat urmatoare, caci mai tarziu totul va fi regula pentru restul,care vor da uitarii existenta mea. Asa ca vreau stare de bine in urma mea, oricat de stupid ar suna pentru unii, vreau ca cei pe care-i las in urma sa se bucure si sa rada cand vorbesc despre mine. Nu vreau lacrimi, nu vreau regrete, vreau linistea lor la gandul ca eu sunt bine unde voi pleca. Vreau sa-si imagineze ca m-am mutat si ca nu ma voi intoarce prea curand. Sa-si imagineze ca am parasit tara.
Apoi, dupa scurt timp de pareri de rau ca am plecat, le permit sa ma dea uitarii...................................................................................................................................................................
13 comentarii:
Prietena draga,suntem uitati in timp ce traim....inchipuie-ti ca nu vom fi uitati dupa moartea noastra. Important este ce crezi tu despre trecerea ta de la o stare la alta,restul e barfa mica......si nu este importanta. Intre timp bucura-te de cele lumesti cat mai mult cu putinta!
Un Paste Fericit iti doresc,alaturi de cei dragi tie!
Draga Santos...traiesc din plin faza cu "suntem uitati in timp ce traim" (cred ca de aceea am scris postul asta).cat despre Pastele fericit alaturi de cei dragi...e mai greu acum,de aici,de unde sunt eu.asa ca o sa fie un Paste mega linistit,iar pentru mine e de-ajuns. iar tie iti urez un Paste exact asa cum ti-l doresti tu:)
Ma ingrijorezi cu locatia pe care o descrii ca fiindu-ti actuala,pe care o ghicesc a fi austera si lipsita de prea multa companie si....ma pui pe ganduri. Oricare-ar fi motivul acestui dat de fapt,eu iti doresc o revenire grabnica printre noi-Pamantenii de rand!
Nu zic mai multe de teama de a nu gresi sau de nu fi intuit prea mult.
Eu unul,mai trec din cand in cand pe aici.....
Draga Santos...incerc sa nu dramatizez (am obiceiul asta prost), dar ai dreptate in ceea ce priveste lipsa companiei. asa e cand esti nou intr-o tara straina,dar cu timpul cred ca se rezolva toate.sunt doar piticii din capul meu pe care trebuia sa-i exprim undeva,daca tot nu comunic cu nimeni pe aici.dar toate vor merge spre bine candva.sunt sigura de asta.:)
Draga, fiecare experienta nu poate fi decat benefica si adauga plusuri in viata ta.
Tu esti subiectul in viata ta, restul nu conteaza.
Bucura-te copilareste de tot ce vezi... si de prezent mai ales...
http://aimee.ro/Dezvoltare-personala/Motivare/regaseste-te-pe-tine.html
....sau daca vrei sa te convertesti la "martorii lui yehova"....poate,poate.....hmmmm!
@gabi,cu "bucura-te copilareste" asta inca mai am probleme,dar usor usor invat sa fac si asta :) multumesc pt vizita.te mai astept
@santos, naaaa...treaba asta cu martorul cuiva nu e de mine
Iubeste-te pe tine si pe cei din jur, bucura-te ca existi...si ca ai prieteni adevarati, care se gandesc la tine, pentru ca am vazut oameni cu adevarat uitati.
iata un citat care imi place:
"viata nu inseamna sa supravietuesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie"
Fii sigura ca am sa revin.
Vad ca numarul comentariilor este in crestere...inca ne gandim la tine...nu? Asteptam mai mult optimism din partea ta!
@gabi,iti multumesc tare mult :) chiar ar trebui sa revin cu ceva optimism in urmatorul post,nu? eu incerc atunci cand ma apuc sa scriu,dar nu prea-mi iese. m-am pierdut putin pe drum. m-am cam lovit de prea mult nou in ultima perioada si prea multa singuratate si m-a cam coplesit asta,desi nu-mi sta in caracter. promit ca am sa-mi revin,dar nu stiu exact cand :)
@gabi - gabi sau nico? :)
Stiu cat de optimista si vesela poti fi, tocmai de aceea am intervenit... Nu te poti transforma brusc, dar este imposibil sa nu gasesti un motiv de bucurie intr-o zi.
Aici viata este aceeasi, nimic nu s-a schimbat.
"În confruntarea dintre apa şi piatră, apa învinge mereu – nu prin putere, prin perseverenţă."
H. Jackson Brown
cu drag, nico
imaginea te reprezinta? ti se pare ok?
Trimiteți un comentariu